Anul
2013 a fost anul în care am început să mă confrunt cu maladii majore. Mai întâi
am devenit conștient de hipertensiunea arterială. Cardiologul a descoperit,
însă, că sufăr şi de boala de nod sinusal, motiv pentru care mi s-a implantat
un stimulator bicameral permanent. Ca să fie masa bogată, mai am şi o valvă
care nu se închide complet, şi o aortă dilatată, cu risc de a plesni.
În 2017
a trecut pe primul loc adenocarcinomul prostatic (cancerul la prostată). Mi s-a
recomandat operația de prostatectomie radicală („scoaterea bombei”). După
operaţie, analiza histo-patologică a arătat că nu a fost un cancer „încapsulat” în prostată, ci un cancer
„invaziv”, care a depășit zona prostatei. Oncologul mi-a prescris un tratament
hormonal, cu rostul de a anihila hormonii care generează cancerul în prostată,
dar şi o posibilă radioterapie în zona afectată de cancer.
Am mers
la clinica Gral, pentru a se stabili dacă radioterapia este indicată în cazul
meu. Medicul, citind rezultatele analizei sângelui, a spus că în cazul meu radioterapia este contraindicată. Mi-a
recomandat să fiu examinat de un medic hematolog. Rezultatele analizei sângelui
erau atât de rele, încât mi s-a propus repetarea analizei, în baza presupunerii
că în prima analiză s-au strecurat erori de laborator. Repetarea analizei a
confirmat rezultatele primei analize. Diagnosticul prezumtiv a fost de leucemie
acută şi a fost confirmat de analizele
din cadrul secţiei de Hematologie din incinta Spitalului Fundeni, unde sunt internat.
Toată
perioada de la momentul în care am aflat că am cancer la prostată, până la
aflarea diagnosticului de leucemie acută şi puţin după, a fost pentru mine încărcată
de stres, de șocuri psihice. Nu ştiu dacă şi, eventual, în ce măsură operația
de la prostată a contribuit la declanșarea leucemiei, dar spaimele, stresul, cu
mare probabilitate, au contribuit.
Situaţia
mea este dificilă: probleme cardiace, cancer de prostată operat,
dar deja invaziv, şi leucemie. Aici sunt tratat pentru leucemie. Până acum nu
am beneficiat de consultații din partea unor medici specializați pentru toate
maladiile mele. În atenția medicilor se află copacul, nu pădurea. Cum se ştie,
tratamentul leucemiei este dur, are şi efecte utile, dar şi efecte dăunătoare.
Alternativa este tratamentul naturist, dar acesta este mai controversat: nu
există „protocoale” de tratament validate în mod științific, există modalități
de tratament propuse de diferiți terapeuți, care sunt uneori opuse, există şi
şarlatani care vând iluzii unor oameni bolnavi care-şi pun speranţa în ei.
Deşi
situaţia mea organică este dificilă, starea psihică este bună. Încerc să obțin ataraxia (netulburarea), recomandată de
stoici. Sunt înconjurat cu multă dragoste de membrii familiei, cărora le
datorez un comportament demn. Sunt plăcut impresionat şi de sprijinul primit
din partea prietenilor, a colegilor, a cunoștințelor. Încerc să valorific
această experienţă tristă de viaţă prin
scris, cu un mesaj umanist. Unii gânditori susțin că suferinţa este o sursă
autentică pentru creaţie. Nu sunt în deplin acord cu ei. Suferinţa psihică, în
forma ei acută, este paralizantă, cel puţin pentru mine. Poţi crea numai în
stadiul în care reușești să-ţi subordonezi această suferință, în stadiul în
care obții o anume liniște sufletească.
Sunt conștient că echilibrul
acesta sufletesc, în care mă aflu, poate să se strice în viitor. Suferinţele
intense pe care le implică tratamentul, insuccesele posibile ale acestui
tratament, iminența morţii într-un timp surprinzător de scurt ar putea strica
echilibrul. Dar experiențele trecute, lectura unor texte şi vizionarea unor
filme adecvate acestei problematici m-au pregătit într-o măsură considerabilă
pentru a mă confrunta cu factorii producători de dezechilibre psihice.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu