duminică, 7 ianuarie 2018

Postarea de adio

DRAGI PRIETENI,

Sfârșitul mi-e aproape.Simt cum moartea crește în mine. Ficatul, rinichii, plămânul
sunt grav afectate. În orele următoare vor apărea fenomene letale, blocarea funcțiilor organelor vitale, pierdea cunoștinței.

Vă mulțumesc pentru felul în care v-ați străduit să-mi fiți aproape în aceste 6 luni de supraviețuire.

Mulțumesc medicilor și asistentelor de la spitalul Fundeni, secția Hematologie 2, în frunte cu dr. Bogdan Ionescu, medicul meu curant, pentru generoasa lor dăruire pentru a-mi prelungi viața.

Mulțumesc familiei mele, în mod special soției mele, Maria Stănescu, de a cărei îngrijire devotată și dezinteresată, am beneficiat.

Din nefericire, toate proiectele mele rămân nerealizate.

Nu-mi rămâne decât să caut o anumită liniște, așteptând moartea ca pe o formă de odihnă veșnică.

Valorificați-vă resursele! Eu le-am irosit.

Îmi pun căștile la laptop și încerc să fac Mare Trecere pe muzica divină a lui Gheorghe Iovu.

RĂMÂNEȚI CU BINE!

Un comentariu:

  1. Asa cum Platon si Socrates credeau, trebuie sa credem si noi: nu stim ce este moartea, nu trebuie sa ne temem de ea, poate fi cel mai mare bine care ni se intampla!
    Nu sunt o persoana credincioasa. In toate situatiile unde se cere completarea religiei, ma declar atee. Imi este greu sa cred ca isi pierde cineva timpul, chiar si divinitate fiind, sa ne urmareasca si sa ne dirijeze destinele sau sa ne judece cand n-om mai fi. Sunt adepta teoriei care explica aparitia vietii prin panspermie, dar nu exclud cateva idei ale creationismului. Asa cum noi ne pregatim sa colonizam alte planete pe care le consideram propice intretinerii vietii, asa si alte civilizatii, probabil au inseminat planeta noastra.
    Consider ca pe pamant, la un moment dat, a ajuns un numar de entitati care au ocupat, sub forma de suflete, corpurile unor fiinte de pe Pamant, intamplator acestea fiind oamenii. Aceste suflete migreaza dupa moartea gazdei, in alta gazda, se reincarneaza. Nu stiu daca ati observat, dar sunt persoane care, daca te uiti in ochii lor, vezi ,,ceva" acolo, iar in ochii altora nu vezi nimic, parca ar fi urne goale. Aceste ,,suflete" nu ajung pentru toti, unii primesc la nastere un suflet, altii, nu. Cei cu suflete primite cauta sa se gaseasca unele pe altele.
    Nu stiu cat veti mai exista in aceasta forma, mi-as dori sa existati cat mai mult, intr-o stare care sa va permita sa va bucurati de minunile dvs. (sotia, copiii, nepotii, razele de soare, gandurile), vreau doar sa va spun ca ati primit la nastere acel suflet, pe care il innobilati cu experientele din aceasta viata. Nu ati irosit nimic! Am vazut acest suflet in ochii dvs.!

    RăspundețiȘtergere