luni, 25 septembrie 2017

Trăiește-ți clipa!

          Eram ”tânăr și la trup curat” (aveam vreo 15-16 ani) când am văzut filmul Elena din Troia (producția din 1956), cu Rossana Podestà și Jacques Sernas. După vizionarea filmului am intrat în posesia acestei fotografii:



M-am îndrăgostit de chipul acestei actrițe. Mă uitam, timp de multe minute, la fotografie și mi se părea că văd frumusețea feminină perfectă.

          Recent, am căutat cu Google ”Rossana Podestà”. Am aflat următoarele informații: Rossana Podestà, născută Carla Podestà, la 20 iunie 1934, la Tripoli, Libia și decedată la 10 decembrie 2013, la Roma, Italia. Am găsit și fotografia asta:




          Efemeritatea ființării umane este o temă de reflecție majoră a minții omului. Toate se află sub puterea timpului. Semnificativ, în mitologia greacă, Kronos, întruchipând timpul, era liderul zeilor din generația Titanilor. Temându-se că ar putea fi detronat de vreunul dintre copiii lui, el îi înghițea, de-îndată ce erau născuți de soția sa. Victor Kernbach ne dezvăluie înțelesul acestui comportament: ”devorarea copiilor este un simbol derizoriu pentru ideea tragică a forței timpului care distruge totul”.[1]Deșertăciunea deșertăciunilor, toate sunt deșertăciune”, a zis Ecclesiastul. ”Viermele vremilor roade-n noi”, scrie și Eminescu în una dintre poeziile lui.[2] Frumusețea fizică a omului nu face excepție: ”Timpul risipește în fiecare clipă/ Ceva din frumusețea ce-acum admirăm.”[3]

          Dată fiind această perspectivă generatoare de angoasă, e firesc să ne întrebăm dacă viața noastră are vreun rost, dacă merită trăită. Există ceva care poate conferi sens vieții omului, ceva care poate fi în puterea lui, ceva pe care nimeni și nimic să nu i-l poată răpi? Da, au răspuns unii gânditori: este bucuria trăirii plenare a prezentului. Expresia consacrată a acestui răspuns i-a dat-o poetul latin Horațiu: ”Carpe diem”! Această expresie este începutul unui vers dintr-o odă a lui Horațiu: ”Carpe diem, quam minimum credula postero”.[4] Literal, verbul latin carpere înseamnă „a alege, a selecta, a culege, a strânge, a aduna”.[5] În acest context, Horațiu a folosit expresia carpe diem cu înțelesul de ”culege roadele zilei de azi, bucură-te de ziua de azi!”. Versul ar putea fi tradus astfel: Bucură-te de ziua de azi și încrede-te cât mai puțin în cea de mâine!”[6] Credincioșii (religioșii) pot spera că vor fi beneficiarii bucuriilor ”vieții de apoi”. Dar necredincioșii cum se pot apăra împotriva scepticismului total? Un răspuns plauzibil ni-l dă Livius Ciocârlie: ”În ce mă privește, găsesc în deplinătatea posibilă a momentului, în faptul că e definitiv, în sensul că nimeni, nici Dumnezeu, nu-l poate face să nu fi fost, singura apărare împotriva scepticismului total al unui necredincios.”[7]
          Ce înseamnă a te bucura de roadele zilei de azi, a-ți trăi plenar clipa este, deja, o altă problemă, pe care fiecare om trebuie s-o rezolve în felul lui, conform sistemului lui de valori.

NOTE DE SUBSOL:

[1] Victor Kernbach, Dicționar de mitologie generală, p.285
[2] Eminescu, ”În van căta-veți”.
[3] G. Chaucer, Troillus and Criseude, apud: Cugetări engleze, Ed. Albatros, 1980, p. 102
[4] Horațiu, Ode I, 11, 8.
[5] https://ro.wikipedia.org/wiki/Carpe_diem
[6] I. Berg, Dicționar de cuvinte, expresii, citate celebre, București, Ed. Saeculum I.O., Ed. Vestala, 1995, p. 53
[7] Livius Ciocârlie, Bătrânețe și moarte în mileniul trei, București, Ed. Humanitas, 2005, p. 192.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu