duminică, 9 aprilie 2017

Martor neputincios la propria mea dezintegrare


Astăzi, de pe la ora douăsprezece, au început nişte semne dureroase, care continuă şi acum, de natură să mă îngrijoreze profund. Probabil că Împăratul Bolilor şi-a extins împărăţia. Nu mai am suficientă energie, motivaţie pentru a mă gândi la proiecte. De-aş putea, măcar, să-mi pun ordine în viaţă, în vederea Marii Treceri. Neputincios, asist la propria mea dezintegrare şi mă gândesc la drumul care m-a adus aici.

CARENŢE ÎN INSTRUCŢIA ŞI EDUCAŢIA PROPRII

Problemele de sănătate care au condus la situaţia actuală au început cu mai bine de trei ani în urmă. Lipsurile din domeniul instrucţiei şi al educaţiei, atât la nivel individual, cât şi la nivel de cuplu, au generat neglijenţă cu grave consecinţe.

INCOMPETENŢĂ, NEPĂSARE, MALPRAXIS ŞI ORGOLII ALE MEDICILOR

De la o anumită vârstă a pacienţilor (din ce în ce mai coborâtă), medicii de familie ar trebui să prescrie, din proprie iniţiativă, pacienţilor lor, cel puţin testul PSA. Eu nu am beneficiat de acest fel de iniţiativă. Cineva a observat comportamentul meu nocturn şi a obţinut o programare la medicul meu de familie, căruia i-am spus problemele mele de sănătate. Rezultatul testului PSA a fost de 53 unităţi (limita maximă admisibilă fiind 4!).

Din acel moment (acum un an şi trei luni), am început să frecventez cabinetele medicale ale urologilor. Soţia a făcut o cercetare pe internet şi a decis să merg la medicul cel mai bine cotat din ţară. Acesta m-a repartizat, însă, la un alt medic, care a devenit medicul meu curant pentru timp de vreun an. Mi-a făcut două puncţii-biopsii. Din câte am putut pricepe ulterior, ambele neprofesionale. La prima, rezultatul a fost "în limitele benignităţii". Este tot ce mi-a spus şi medicul respectiv. Nicio recomandare, niciun sfat, mi-a mai spus, doar, să vin la cotrol peste cinci luni. În prostia mea, în prelungirea insuficientei lui determinări, nu m-am dus la control peste cinci luni, ci am mai stat acasă încă şapte luni, "tratându-mă" cu ceaiuri. Între timp, am repetat testul PSA, care a avut valori în scădere, totuşi foarte mari: patruzeci şi ceva, apoi treizeci şi ceva. Ultimul rezultat a fost îngrozitor: 110! Speriat, am mers la control. Medicul respectiv mi-a făcut a doua biopsie. Referitor la această biopsie, prin intermediul unei persoane importante din spital, de la laborator mi s-a comunicat că nu a fost bine realizată, de aceea nu permite o concluzie cu privire la natura tumorii. Cel puţin doi medici urologi, când am pronunţat numele medicului curant, mi-au spus că am avut "ghinion".
Am solicitat consultaţie la un alt medic, despre care mulţi pacienţi mi-au vorbit elogios. Dar m-a amânat câteva săptămâni, fără a-mi spune de ce. În final, mi-a spus că-i fac mari necazuri, căci am fost la "şeful", iar şeful m-a repartizat la un anumit medic, deci trebuie să fiu tratat, în continuare, de acel medic.

Între timp, făcusem testul cu computer tomograful şi testul pentru scintigrafie osoasă, în urmă cu două, respectiv o lună de zile. Rezultatele erau cum că nu au apărut metastaze. Dar a treia biopsie, profesională, a venit cu verdictul: adenocarcinom prostatic (cancer la prostată).

Întrucât medicul dorit nu m-a acceptat, am mers din nou la "şeful". Acesta mi-a prescris tratament hormonal şi revenire la control peste şase luni, pentru a decide, atunci, ce mai ar fi de făcut. Ajuns la oncolog, pentru a-mi trascrie reţeta, acesta mi-a prescris alt tratament, cu motivul că "el nu se bagă peste cuţitul urologului, şi nici urologul nu trebuie să se bage în specialitatea oncologului". Am avut, din nou, o perioadă îngrozitore, fiind pus în situaţia de a nu ştii ce este mai bine pentru mine. Şi n-am făcut decât să irosesc timp.

După alte săptămâni de întârziere cu urmări grave, am obţinut o consultaţie la mediul elogiat, în cadrul unei clinici private. Mi-a spus că-mi recomandă "prostatectomie radicala", urmată de teste PSA. Operaţia ar trebui să fie la cel puţin şase săptămîni de la biopsie (pe 8 aprilie s-a împlinit o lună). Dacă, după operaţie, rezultatul testului va fi bun, va însemna că problema este rezolvată, dacă rezultatul nu va fi bun, va fi necesar tratament hormonal. Deci nu mi-a spus clar că există riscul de metastaze. Când l-am întrebat dacă, în acest timp, pînă la operaţie, nu este necesar un tratament, pentru frânare evoluţiei bolii, mi-a spus că nu se recomandă tratament hormonal înainte de operaţie.
Şi uite aşa, timpul trece şi şansele mele se irosesc. Operaţia ar trebui să coste 20000 de lei (două sute de milioane de lei vechi), bani pe care nu-i am.

Azi au început dureri pe care nu le-am mai avut, în altă zonă. Mă simt ca un martor neputincios la propria sa dezintegrare.

Post scriptum

"Cine putea şti? Chiar şi medicii... parcă ei ştiau dacă porniseră sau nu să plutească micile celule singuratice, ucigătoare, bărci ale trupelor de desant în întuneric? Sau în ce loc au debarcat?"

Soljeniţîn, Pavilionul canceroşilor, referitor la... metastaze.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu