Intenționez să scriu o carte cu titlul Însemnările unui canceros. Chiar dacă nu va fi o „odă a bucuriei”, nu vreau ca această carte să fie un şir de lamentaţii, cum este Ecclesiastul. Deşi tristă pe alocuri, sper să degaje un mesaj umanist.
Poate că unii vor dezaproba, fie şi doar în gândurile lor, prezentarea în public a unei zone a fiinţării mele intime, asemuind-o cu expunerea nudă, de către cerşetori, a malformaţiilor lor, în piaţă.
Există două motive principale ale deciziei mele de a scrie o carte de acest fel:
1). Emil Cioran vorbea, în interviul realizat de Liiceanu, despre funcţia profilactică a scrisului, în sensul că, dacă nu ar fi scris, probabil că s-ar fi întâmplat ceva rău cu el, din cauza tensiunii spirituale acumulate. Contez şi eu pe funcţia profilactică şi chiar terapeutică a scrisului.
2). Mărturisirile mele pot fi utile altor oameni: "Deşteptul învaţă şi din experienţa altuia, iar prostul nici măcar din a lui". Ştiu cel puţin doi colegi de serviciu care, după ce au aflat că sunt suspect de cancer la prostată, au făcut testul PSA. Mai mult, experienţa mea poate avea şi o relevanţă socială, chiar ar putea fi semnificativă din perspectiva condiţiei umane. Aş vrea să mă pot mişca de la experienţa mea amară la semnificaţii mai largi, general-umane.
Nu ştiu dacă mai există, în istoria culturii, o scriere de acest fel. Există, probabil, jurnale, memorii, amintiri în care sunt incluse şi reflecţii referitoare la maladii ale autorilor respectivi. "Ceea ce este a mai fost, ceea ce s-a petrecut se va mai petrece şi nimic nu-i nou sub soare" (Ecclesiastul, cap.1, 9). Nu susţin această concepţie, potrivit căreia istoria Lumii constă într-o repetare, la infinit, a aceloraşi evenimente. Dar ştiu din proprie experienţă că există o probabililate demnă de luat în considerare ca idei importante să fi fost deja exprimate de altcineva. Am crezut, la un moment dat, că am îmbogăţit Lumea cu această cugetare: "Spune-mi ce concept de Dumnezeu ai, ca să-ţi spun cine eşti!" Ulterior am aflat că Titu Maiorescu a scris înaintea mea: "Spune-mi cine este Dumnezeul tău, şi îţi voi spune cine eşti". Am crezut că sunt primul care a făcut această evaluare: "Fără Eminescu, cultura română ar fi ca bolta cerului fără Steaua Polară". Ulterior am aflat că George Călinescu a scris, înaintea mea: "Eminescu, „poetul naţional”, reprezintă steaua polară a literaturii române."
Această carte nu va fi de ficţiune, ci de relatare a unor evenimente din viaţa unui om aflat într-o situaţie specială şi de înregistrare a gândurilor, a trăirilor prilejuite de aceste evenimente.
Această carte nu va fi de ficţiune, ci de relatare a unor evenimente din viaţa unui om aflat într-o situaţie specială şi de înregistrare a gândurilor, a trăirilor prilejuite de aceste evenimente.
M-am întrebat cum ar fi bine să prezint însemnările mele, tematic sau cronologic (ca un jurnal). Am decis să folosesc, alternativ, ambele variante.
Sper ca timpul să nu fie prea nerăbdător cu mine, astfel încât să pot termina cartea.
Nu am valoarea lui Lucian Blaga, pentru a fi îndreptăţit să consider cartea ca fiind o "piatră pentru templul meu". Dar mi-ar plăcea ca viitoarea mea carte să merite a fi primită, sub formă de exemplare donate, în câteva biblioteci publice importante.
Am făcut această destăinuire pentru a crea un fel de obligaţie care să mă determine să nu abandonez proiectul.
Nu am valoarea lui Lucian Blaga, pentru a fi îndreptăţit să consider cartea ca fiind o "piatră pentru templul meu". Dar mi-ar plăcea ca viitoarea mea carte să merite a fi primită, sub formă de exemplare donate, în câteva biblioteci publice importante.
Am făcut această destăinuire pentru a crea un fel de obligaţie care să mă determine să nu abandonez proiectul.
CAPITOLE
POSIBILE ALE CĂRŢII:
Am devenit membru
al „clubului” canceroşilor.
Trăirile unui om ce se ştie înscris pe agenda de lucru a Morţii
Trăirile unui om ce se ştie înscris pe agenda de lucru a Morţii
Amânarea, în
ipostaza de „hoţ al timpului” şi în aceea de diferenţă specifică a omului.
Despre regret.
„Nu credeam
să-nvăţ a muri vrodată”.
Filozofarea ca
„melete thanatou” (pregătire pentru moarte).
„Dacă viaţa
n-are sens, trebuie să-i dăm un sens”.
„Creaţia este
un protest împotriva golului, un stupefiant prin care suportăm ameţeala pe
marginea abisului”.
„Durata vieţii
este o chestie de plenitudine”.
Există viaţă
după moarte?
Când te simţi
nefericit, „priveşte în jos”, la cei mai nefericiţi decât tine.
Bucuriile
mărunte ale vieţii.
Despre relaţia
mea cu Dumnezeu.
Trăieşte-ţi
viaţa ca şi cum ai trăi ultima zi.
Singur, omul
este ceva nedesăvîrşit; îi trebuie un al doilea pentru a fi fericit.
Despre iubire
şi trădare.
Despre
rădăcinile mele.
Despre
lăstarii mei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu